Eram pe drumul spre casă de la job. Obosit, mă durea capul, autobuzul tot punea frâne, traficul pe Ştefan cel Mare era crâncen, ce mai, aveam o stare cât se poate de proastă.
Pentru că mă plictiseam, am încercat să citesc de pe telefonul mobil ce-au mai postat bloggerii pe care-i urmăresc prin Google Reader. Însă, nu mă puteam concentra, pentru că tot acest drumus intreruptus al maşinii îmi crea o stare de greaţă şi nu puteam focaliza micuţele litere de pe şi mai micuţul ecran al telefonului mobil.
Am renunţat şi am început să mă uit în gol pe geam, hotărât să mă gândesc la ceva plăcut, să treacă timpul mai repede. Nu-mi venea însă niciun gând în minte, totul era o pâclă densă şi de necuprins. Nu ştiu pentru cât timp am rămas în această stare vegetativă, dar la un moment dat ceva a început să mă sâcâie şi să mă readucă la realitatea autobuzului.
Era un telefon mobil care tot suna. M-am uitat în jurul meu, după vreo 10 minute de ţâr-ţâr, curios să văd de ce nu răspunde nimeni.
Era un aurolac, murdar, îmbrăcat cu un palton exagerat de umflat pe el. Ţinea un telefon mobil în mâna îndesată bine în buzunarul hainei. Din când în când scotea telefonul şi schimba ringtone-ul. Nu făcea decât să se joace şi să treacă în revistă melodiile. Na, că mi-am găsit o preocupare. Numai că individul a devenit enervant. Telefonul era o vechitură nenorocită, care nu scotea decât nişte ţiuituri imbecile, care mă scoteau din minţi.
Tocmai mă pregăteam să-i spun vreo două, dar a coborât.
Pe urmă, m-am gândit, în urma lui. Omul avea un telefon funcţionabil, căci n-ar fi putut deschide device-ul fără ca aceasta să conţină un SIM. Deci făcea parte din cei 24,4 milioane de utilizatori de servicii de telefonie mobilă din România, cu un SIM activ.
Ipochimenul arăta ca o scursură, ceea ce şi probabil că era. Poate că singura lui plăcere, în viaţa asta mizeră, în afară de inhalarea de aurolac, era acel telefon mobil, iar mie îmi venea să-i trag una după ceafă că mă enerva bâzâitul acela enervant. Poate că telefonul acela mobil era singura lui plăcere. M-am simţit prost, chiar dacă am rămas cu un sentiment de repulsie faţă de OM.
