M-am mutat de aproape trei ani în cartierul Pantelimon, dar nu m-am obişnuit, nici nu vreau să mă obişnuiesc şi sper să nici nu mai fac mulţi purici pe aici.
În această logică, n-am legat prietenii cu vecinii de bloc, nu m-au interesat şi nici nu mă interesează problemele lor, nu particip la şedinţele de bloc (Doamne fereşte!), nici măcar nu-i salut, pe majoritatea dintre ei.
Când m-am mutat am întreprins – aşa cum face multă lume – nişte lucrări de renovare. Am dat jos de pe pereţi vopseaua cu ulei, am zugravit, am pus gresie, faianţă, parchet etc. Evident, am făcut zgomot. Bormaşina era campioană.
Nici măcar nu se răcise bine şpiralul bormaşinii, după ce am dat prima gaură, că s-a şi înfiinţat la mine la uşă un moş, vecinul de la etajul de dedesubt. M-a luat la întrebări, că ce fac acolo, că mai durează mult, că el şi cu nevastă-sa vor să se odihnească, că, că…Şi în timp ce-mi bolborosea toate acestea a dat să intre la mine în casă.
Păi, stai, prietene, unde te crezi aici? M-am postat în faţa lui şi l-am invitat să se ducă la odihnă. Ciupa me la pinga! Cred că l-am intimidat, căci de fiecare când au avut de comentat, moşii au venit la mine la uşă numai când nu eram eu acasă.
Când Vlăduţ a început să se deplaseze singurel, de-a buşilea, vecinii mei au fost nenorociţi, că toată ziua aud bocănituri şi că ei nu mai au linişte. Am ridicat din umeri, iar ei mi-au zâmbit politicos. Asta e, ce poţi să-i faci copilaşului? Sunt sigur că moşii mă urăsc şi că de abia aşteaptă să ne cărăm de aici.
Când a aflat că vom mai avea un copil, căci a văzut-o pe Ioana vizibil însărcinată, baba a avut un şoc. Pe faţa ei s-a citit clar grimasă. Vai, încă unul!?
Azi m-am interesectat cu ea la lift. Eram cu Vlăduţ în braţe, mergeam în parc. Toată lumea când îl vede pe Vlăduţ începe să se prostească, să-l gâdile (verbal), să-l alinte, să-l laude. Baba n-a spus decât aşa:
vai, ce mai faci gălăgiosule?
